Spre nicăieri sau spre oriunde?

balanta

Putem cataloga anul 2011 ca fiind anul surprizelor, mai cu seama in invatamantul romanesc. Prima sesiune a examanului de bacalaureat, mai mult sau mai putin contestata din cauza organizarii, a scos in evidenta lacunele educationale ale generatiilor care se pregatesc sa “intre” cu dreptul in viata. Privind o harta a promovabilitatii pe regiuni m-am ingrozit. In nicio regiune procentul nu a atins si nu a depasit 50%. Daca ne mai consoleaza cu ceva, ar trebui sa amintesc ca regiunea Moldovei le-a surclasat pe celelalte, obtinand 49,38%.
Daca facem referire la sesiunea de toamna a bacalaureatului putem lesne constata ca respinsii n-au invatat nimic esecul anterior, drept dovada ca rata de promovabilitate la aceasta sesiune a ajuns la 16,80%. Frumoasa performanta!

De-ar fi sa povestesc elevilor de astazi despre anii cand faceam liceul, de exigentele si seriozitatea examenelor de atunci, fie nu m-ar crede, fie ar ridica din umeri si chiar daca n-ar spune-o cu voce tare, in mintea lor tot ar gandi ceva de genul “asa-s acum vremurile”, crezandu-ma poate un nostalgic. Dar sincer mi-as dori un experiment! Cum ar face fata astazi generatiile telefoanelor mobile si a retelelor de socializare, a masinilor la scara, a calculatoarelor si a luxului adesea exorbitant, muncii de sisif de acasa ori din biblioteca, cu stiloul in mana facandu-si fise de lectura sau cautand in vreo culegere de exercitii si probleme?

Toate cele petrecute de-a lungul a doua decenii si ceva, respectiv mandatul, ministrul si reforma in invatamant a fiecaruia dintre acestia, ne-au adus in situatia actuala. Cred că in prezent este util să vedem cât de mari sunt diferențele între notele din timpul anilor si rezultatele de la bacalaureat. Eu nu cred intr-o vânătoare de vinovați, pentru că nu acesta este scopul, ci mai degraba identificarea corectă a vulnerabilităților, dar și a soluțiilor. Rezultatele examenului de bacalaureat, deși sunt dezastruoase, reflectă o realitate prezentă, o stare a educației naționale, care pana una alta nu este doar consecința pregătirii acestei promoții. Pana la urma, montarea camerelor de luat vederi în sălile de examen și vigilența sporită împotriva fraudelor au scos la lumină toate aceste probleme. Este mai degraba un exercițiu de sinceritate intr-un context in care învățământul se află într-un punct.

Poate ca bacalaureatul 2011 nu se constituie intr-un eșec, ci mai degraba un moment de reformare a acestuia si a invatamantului in general, reformare adaptata evolutiei din toate punctele de vedere a societatii. Cred ca macar in ceasul al 12-lea ar trebui sa ne asumăm cu totii atat lucrurile bune și cele mai puțin bune, pentru ca generatiile ce constituie schimbul de maine sa nu aiba o orientare de genul “spre nicaieri” sau “spre oriunde”.
Sa aruncam o privire la valorile propagate de educatia de pana in ‘89, in randul beneficiarilor de educatie: spirit national, “ai carte, ai parte”, respect, munca.

Astazi spiritul national este confundat cu nationalismul, “ai carte, ai parte” este echivalent cu nestiinta si non-valoarea, respectul a ajuns o rara avia, iar munca trebuie facuta de roboti si … de chinezi, ca tot e incetatenita expresia. Ce ne facem daca vom promova in continuare non-valorile care nu ne duc nici la bunastare si nici la evolutie? Raspunsul este mai mult decat evident! Mai mult ca oricand, pe langa obligatia civica si morala a fiecaruia dintre noi, e nevoie si de o noua obligativitate; aceea care frizeaza existenta noastra ca natiune, intr-o lume in care se pune accent pe valoare si continua perfectionare, intr-o lume cu tot mai putine locuri de munca, dar paradoxal in permanenta evolutie, intr-o lume in care a crescut speranta de viata si odata cu ea lupta pentru existenta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>