Fuga investitorilor străini

Nokia

România riscă să piardă investitori importanţi dacă nu ia măsuri pentru rezolvarea problemelor de infrastructură şi de clarificare a legislaţiei. Cam aşa sunau si încă mai sună comentariile analiştilor economici din ţară şi din afară.
Iar surprizele au şi apărut! Fabrica Nokia de la Jucu şi-a anunţat angajaţii că la finele acestui an se retrage din România. Dacă ne gândim la faptul că această fabrică a început producţia de telefoane mobile în februarie 2008, investiţia ridicându-se la 60 de milioane de euro şi doar după nici trei ani brusc se retrage, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru autorităţile de la Bucureşti. Şi aceasta pentru că Nokia a fost anul trecut al doilea mare exportator din România, după Dacia.

Brusc am aflat că mai marii noştri nici nu ştiau de deciziile investitorilor de la Jucu. Au curs şi curg râuri de declaraţii si comentarii pe tema investitorilor străini sau a multinaţionalelor. Cert este un singur lucru, zeci de fabrici deschise în România de companii multinaţionale au fost închise în ultimii ani şi mutate în alte ţări precum Polonia, Bulgaria şi Republica Moldova. Fabrica de la Braşov a celor de la Colgate-Palmolive a fost mutată în Polonia după 16 ani de funcţionare în ţara noastră. Consecinţa, 190 de oameni şi au pierdut serviciul.

O altă lovitură puternică a fost închiderea fabricii Coca-Cola de la Iaşi în 2009 şi mutarea ei la Chişinău. Forţa de muncă mai ieftină şi costurile de producţie mai mici i-au determinat pe cei de la Coca Cola să ia această decizie. Peste 100 de angajaţi au fost relocaţi, restul Dumnezeu cu mila. A urmat fabrica de ciocolată Poiana din Braşov deţinută de Kraft Food care s-a închis definitiv în 2010. Cea mai mare parte a liniilor de producţie ale fabricii a fost transferată în Bulgaria. Peste 400 de persoane au rămas atunci fără un loc de muncă.

“Estimarea de crestere economica de 3,5 la suta, pentru 2012, modificarile pe Codul Fiscal si Codul Muncii au creat un context extrem de favorabil pentru investitori, acesta fiind cel mai bun moment pentru a face afaceri in România” susţinea recent premierul. Ori tocmai aceste modificări, la care se adaugă legislaţia stufoasă din domeniu şi imposibilitatea investitorilor de a-şi face un plan de afaceri pe o perioadă medie şi lungă, îi alungă.

La toate acestea se adaugă cea mai mare problemă pe care o avem, noi românii, de decenii bune, infrastructura. Aşa că ce mai rămâne de facut pentru atragerea investitorilor? În afară de lupta împotriva corupţiei, România ar trebui să reducă fiscalitatea şi nu în ultimul rând impozitul pe profit, găsind soluţii totodată de menţinere prin reinvestire, respectiv crearea de noi locuri de muncă, a profitului obţinut. Pe de alta parte, ar trebui tratată cu maximă atenţie absorbţia fondurilor europene, care ar putea juca rolul de stimulent pentru multe investiţii străine.

Însă ceea ce a stat în calea investitorilor de orice fel au fost şi sunt politicile economice “după cum bate vântul”. Ori atât timp cât specialiştii sunt trecuţi într-un con de umbră, în favoarea politicienilor amatori, de ce ne mai mirăm că suntem unde suntem? Poate că după cei 20 de ani pronosticaţi de distinsul profesor Brucan ar trebui să ne trezim la realitate. Haideţi să punem specialiştii la muncă şi ne va fi cu mult mai bine! Decizia vă va aparţine cel târziu la anul !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>