Odată şi odată …trebuie să învăţăm

carte deschisa

Am ajuns sa trăim vremuri grele, vremuri din care aproape ca razbate plânsul lumii. Disperarea se citeşte pe chipul fiecaruia. Am ajuns sa ne fie afectate majoritatea sectoarelor de activitate, care pe langa criza mai au parte şi de incompetenţa şi de efectele nemuncii şi de ale necinstei. Nu am să dau exemple cu toate ca sunt numeroase, dar nu am sa le dau tocmai pentru faptul că suntem aproape cu toţii vinovaţi.
Să nu credeţi că sunt vreun clar vazator ori vreunul dintre sfinţi, ci un cetăţean onest al acestei frumoase şi nepreţuite ţări. Cu siguranţă nu putem reduce, ieşi sau înlătura efectele crizei fără muncă productivă, fără eficienţă şi responsabilitate. Poate ca din aceste motive unora a ajuns să le fie ruşine că sunt români. De ce? Oare rădăcinile nu rămân acolo unde ne-am născut, unde am copilărit, unde ne-am pregatit?

De ceva vreme se aruncă cu mult noroi în spiritul şi identitatea noastră, în frumuseţea trecutului istoric al neamului acesta neînfrânt de timp. Josnice interese lovesc cu neruşinare în graiul, în cultura şi valorile înaintaşilor noştri. Cu certitudine a sosit vremea să ieşim din aceasta amorteala, a sosit vremea să ne preţuim pe noi înşine, să respectăm România, ca pe propia familie şi să ne împlicăm pentru a face fapte demne. Să sancţionăm „evaziunea morală” instituţional şi electoral, pentru ca sunt prea multe promisiuni şi justificări din patru în patru ani şi chiar mai des. Eu cred ca a venit momentul sa le fie ruşine celor care pun pe primul plan interesul personal şi de grup, iar noi ceilalţi cetăţeni suntem doar eternii contribuabili nevoiti sa acceptăm neruşinarea şi lipsa lor de implicare. Cum să nu-ţi dispară zâmbetul când ne simtim marginalizati zi de zi, cum să nu-ţi dispară zâmbetul când simtim ca se aruncă cu răutate în oamenii nevinovaţi, în truditorii pâinii, în pensionari, în bugetari, etc.

Am juns o tara in care nu este încurajată munca cinstită, valoarea si competenţa. Numai alungând încrâncenarea puerilă, lăcomia, fărădelegea si corupţia vom trece la reconstrucţia normală, firească a vieţii românului. Trebuie să ne impunem un comportament civilizat, atitudini şi opinii diferite, dar respectând legile, oferind pe de o parte un climat normal de lucru în ţară, iar pe de alta parte o retribuţie în funcţie de calitatea şi de rezultatele obţinute.

Trebuie sa invatam sa nu mai încurajăm munca la negru, umilirea şi batjocura, trebuie sa invatam ca se impun de urgenţă măsuri eficiente de relansare a vieţii economice şi sociale şi NU de drastică austeritate şi de inechitate socială. Trebuie să învăţăm să ne preţuim valorile şi să incurajăm munca productivă, producătoare de profit. Sa mai spunem ca santajul politic dezgustător, lipsa de transparenţă, comentariile adesea nocive adâncesc şi mai mult criza morală, iar soluţia împrumuturilor este cu certitudine proastă şi umilitoare, provocand şi mai multă sărăcie.
Trebuie sa invatam de la inaintaşii noştri, care au ştiut să fie stăpâni în casele lor. Înainte de a fi cetăţeni europeni, ai planetei, suntem cetăţeni români şi trebuie să facem cinste ţării în care ne-am născut. NU este normal sa ni se fure ori vinde visele, precum si şansa de a trăi demn şi cinstit în propria ţară, asa cum NU este normal sa ni se „fure” zâmbetele inocente ale copilăriei, gândurile pline de candoare, bunătatea şi iubirea semenilor.

Trebuie sa invatam ca omul este vremelnic, dar ţara rămâne nemuritoare prin fii şi fiicele ei, prin credinta si cultura primite ca moştenire. Cand vom invata toate acestea vom putea continua drumul de glorie, drumul sacru al tainicei Românii, asemeni „rugului vesnic aprins”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>