Mandria de a ne numi romani

drapel

Desi suntem in era informaticii, cand imi permite timpul mai citesc cate o carte din care mai aflu cate ceva despre timpuri apuse. Istoria fiecarei tari este fascinanta, fiecare natiune are in trecutu-i bune si rele, oameni frumosi sau urati, iar aici poate ar trebui sa vorbim despre caracter, caci frumusetea este relativa, are personaje negative si pozitive… si pentru ca le are le si promoveaza.

Noi, şi spun aici de cei ceva mai albi la par, am invatat la scoala niste lucruri. Am invatat la istorie despre vitejii, haiducii si martirii pe care i-a dat neamul acesta, am mai invatat ca noi nu am dus niciodata vreun razboi de expansiune….., nu, doar ne-am aparat cu greu si cu genunchii in rugaciune ceea ce aveam. Am mai invatat despre frumusetea, simplitatea si impacarea taranului roman cu saracia sa, cu natura si cu Dumnezeu. Apoi a venit revolutia si ni s-a spus ca eroii cu care noi ne impaunam… nu au existat. Sau ca au existat, dar ca au fost niste “promovati” ai vechiului sistem. Si asa ne-am pus iarasi pe scormonit in istorie in incercarea de a afla, eventual, adevarul absolut despre noi romanii, despre cat adevar sau cata minciuna este in povestea Ecaterinei Teodoroiu, a lui Vasile Roaita sau in povestea intoarcerii armelor in al doilea Razboi Mondial .

Rezultatul? Un amalgam din care, din cand in cand, se mai ridica un Stefan cel Mare sau un Mihai Viteazul, caci prin noile carti de istorie gasim orice, dar nu istoria, nu trecutul unei natii pe cat de blajine, pe atat de zbuciumate. Per ansamblu insa… doar pe istorici ii mai intereseaza trecutul nostru. Am mai auzit pe cineva vorbind despre vreun erou de-al romanilor? Am auzit vreo cantare cu care se imbarbatau mergand spre campul de lupta ostasii Romaniei?

Cum accesezi mass media noastra, citesti, auzi şi vezi expresii de genul: ne e greu, chiar foarte greu, hai la bulgari, sa scapam de corupti şi camatari, de jafuri la drumul mare, de gunoaie sociale etc, etc. Ne comportam de parca am venit in spatiul Carpato-Danubiano- Pontic in miez de noapte, am sarit marea, Dunarea sau Carpatii si ne-am ridicat corturile uitandu-ne sa nu ne fi observat careva. Nu pomenim nimic despre trecut, de parca am ajuns la nord de Dunare dupa ce-am mituit hunii si tatarii sau de parca am castigat tara asta la vreun joc de noroc.

Daca generatiile de inaintasi ar fi stat nepasatoare, cum din pacate stam noi astazi, cel mai probabil mamele noastre ne-ar fi servit la masa shaorma, gulas, kasha, leberwurst ori tabule. Le multumim cumva in prezent acestor trecute generatii?

Va invit sa luam ca si studiu de caz cea mai “mandra” natiune de pe Pamant: americanii. Au o istorie ce a trecut putin de 200 ani, deci cu mult mai scurta decat a multor natiuni. La ei s-a compactat totul, incepand de la Revolta Ceaiului impotriva conducerii britanice si pana in zilele noastre, au trait totul in viteza, au accelerat constant si ne-au depasit frumos pe toti, punandu-se in fruntea ierarhiei mondiale. Ce ar trebui sa invatam de la ei? Cu certitudine le putem vedea greselile si putem actiona in functie de aceasta, putem invata ca o natiune trebuie sa-si respecte trecutul, trebuie sa-l evoce, trebuie sa-l readuca constant in prezent.

Pentru ca numai atunci o sa ne mandrim de faptul ca suntem romani. Si vom sti ca a venit acel moment doar atunci cand privind in trecut, ne vom putea fauri un viitor asa cum, de fapt, il meritam.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>