Cine mai are nevoie de educaţie?

bac 2011

Vara aduce un moment de răscruce în viaţa fiecărui licean, un moment căruia i se mai spunea „examenul vieţii” . Este foarte adevarat ca i se mai spunea! Toţi am trecut prin acest test al ajungerii la maturitate, simțindu-l şi implicându-ne mai mult sau mai puţin. Si totusi de mai bine de 20 de ani, petrecuti alaturi de vreo 10 ministri de resort, am ajuns la concluzia ca acest test sau examen, spuneti-i cum doriti, a devenit între timp unul metaforic.

Stau si mă gândesc: oare mai are sens şi logică să-l mai aşteptăm cu teamă? Poate că unii, gândindu-se şi retrăind evenimentul, mai au frânturi de emoții…alţii, cu siguranţă nu au deloc. Zic „unii” şi aici mă refer la generatia X care învață Luceafărul în ritm de manele, care nu prea ştiu dacă Nichita o fi bărbat sau femeie. Tot acesti „unii” citesc romanele pe messenger si fac calculele matematice în Excel.
Asadar, după aşa mult patos şi timp pierdut, a venit momentul să se prezinte şi la marea evaluare, pe care o „promoveza” in anul de gratie 2011cu un zdrobitor procent de 44,47% la nivel national, adica am atins „performanta” absoluta in materie de educatie, respectiv stiinta.

Firesc dupa aceste rezultate „notabile” a inceput cautarea de vinovati, a continuat cu incriminarea unora sau a altora si mai apoi gasirea de scuze, de cele mai multe ori acestea vizand doar pe cei de la varf, care, dupa bunul obicei dau vina pe mostenire, fara a tine cont de fapt ca fiecare ministru de resort a incercat sa ramana in istorie cu propria-i lege a educatiei. Si aici ne putem aduce aminte ca un ministru ne-a vrut o tara de sportivi, un altul ne-a oferit manuale alternative in functie de IQ, s-a continuat cu admiterea la facultate pe baza de dosare si totul a culminat cu inhibitoarele camere video.

Parcurgeam zilele trecute cateva sondaje on-line care vizau bacalaureatul din acest an si am constatat ca opiniile semenilor nostri sunt impartite; ba e de vina ministerul, ba profesorii, ba elevii ori parintii, care preocupati de afaceri sau de existenta cotidiana au uitat ca propriilor copii le mai trebuie pe langa casa, masa, bani, masini si putin control pe langa cei 6-7 ani de acasa, cati or mai fi ei acum.
Culmea ironiei este însă, că (încă) mai există copii care muncesc, care învață, care se pregătesc, care nu citesc cărtile pe messenger, dar care, din pacate…vor sta pe aceeaşi treapta cu ceilalți. Iar motivele le stim cu totii: fie sunt din mediul rural si parintii nu mai au posibilitatea sa-i intretina pentru continuarea studiilor, fie sunt mai multi frati si sunt nevoiti sa-si gaseasca de lucru pentru a supravietui, fie, fie … Și firesc mă macină întrebarea : E corect?… Mai avem nevoie de…..educatie?. Probabil că nu, probabil şi posibil ca in curand se va merge la un shoping de examene şi totul se va rezolva.

Dar ideea e că toată această „poveste” nu se termină aici, datorită sistemului bine pus la punct ne facem ’telectuali, cu studii superioare, pe care le absolvim la fel de bine ca şi până acum pe baza de dosare, iar peste câțiva ani, vreo unul care nu-l prea ştia, de exemplu, pe Nichita poetul e bine, e undeva departe cu un job bun, cu un salariu de invidiat şi cel mai probabil şi cu tupeul de a-ti pune ceva bete în roate dacă ai ghinionul să-l nimereşti ca şef.
Unde vom ajunge? Înca nu pot să mă pronunț…dar, cum „viitorul sună bine” , rămân la aceeaşi întrebare: Cine mai are nevoie de … Educatie?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>