Schimbam sau ne blazam?

Vot

Eu cred ca in Romania de astazi suntem atat martorii, cat si victimele unui veritabil circ politic. Mai cred ca lacomia, dorinta de putere, individualismul si egoismul sunt caracteristicile clasei politice romanesti si nu numai. Dar pana la urma, nu noi le-am dat votul nostru de asa-zisa ”incredere” ? Nu cumva ne identificam cu aceste ”valori”? Astazi se promoveaza incultura, vedetismul, aparentele, scandalul. Circul, mai ales cel televizat, face mai multa audienta decat valorile reale ori cultura adevarata. De fapt, ”ideea valorii este foarte relativa, caci fiecare o masoara dupa interesul sau”, asa cugeta in scris marele Eminescu

Tot in Romania de astazi, romanul vrea sa munceasca putin sau daca se poate chiar deloc. In schimb cand e vorba de castig este foarte pretentios, desi nu prea cred ca stie ce inseamna productivitatea muncii. Asa ca, e corect sa dam vina numai pe politicieni pentru situatia in care ne aflam in prezent? Intr-adevar ei ne reprezinta, iau decizii care ne afecteaza, dar pana la urma si noi avem partea noastra de vina, noi nu suntem cu mult diferiti de ei, sau cel putin o buna parte dintre noi. Politicienii sunt de fapt o reflexie a noastra. Noi i-am ales poate pentru ca ne identificam cu ei sau poate pentru ca in saracia materiala şi intelectuala ne-am lasat cumparati cu te miri ce şi mai nimic.

Nu trece macar o zi in care sa nu auzim de peste tot afirmatii de genul: nu mai sunt bani, nu mai sunt perspective, nu mai avem speranţe. Azi nu mai avem nimic, cu toate ca o buna parte dintre cei care ies in media, in special, se pricep la toate, ca tot romanul. Poate ca sunt multi dintre noi care gandesc asa, dar nu trebuie sa ii bagam pe toti in aceasi oala. Avem tendinta de a generaliza,de a amesteca mediocritatea cu valoarea. Sa nu reducem un intreg popor la o particica din sine.

Bani exista, sunt doar prost gestionati. Perspective exista, depinde doar de noi pe care o alegem. Sa ne uitam la ce se intampla astazi in lume – cutremure, furtuni, tsunami-uri, case sterse de pe fata pamantului, oameni care nu mai au unde dormi, care au pierdut tot ce aveau, care nu mai au ce manca, oameni disperati. Acolo este adevarata suferinta. Acum sa ne privim pe noi in comparatie cu ei si sa ne gandim inca o data, daca mai avem sau nu perspective, daca mai avem sau nu sperante.

Sa fim recunoscatori pentru tot ce avem pentru ca omul nu stie sa aprecieze ce are, decat in momentul in care pierde tot. Eu sper sa nu fim nevoiti sa ajungem in acel moment critic in care sa constientizam aceste lucururi, iar pentru a ne schimba perspectiva sta in puterea noastra de decizie; decizia de a scoate specialistii in fata, decizia de a obtine performanta intr-o lume globalizata.

De fapt doar in situatii critice, iti dai seama ca nu ai nevoie de prea multe sa fii fericit, caci pana la urma tot ce acumulezi o viata poate fi luat usor de primul val. Asa ca propun fiecaruia, la nivel individual, sa isi reanalizeze perspectiva din care priveste viata, munca si nu in cele din urma viitorul. O vorba din popor spune ca “speranta moare ultima” , dar eu mai cred ca nu am ajuns in punctul in care sa ne bazam numai pe speranta. Pana la urma sta in puterea fiecaruia de a lua atitudine pentru a schimba ceva. Trebuie doar sa vrem aceasta … cu tarie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>