Interminabila reformă

banci scoala

De mai bine de 20 de ani, atunci când este vorba de economie, în România se uzitează un singur cuvânt – “reforma”. Mă întreb mai există vreun cetățean al acestei țări care să nu fi auzit de zeci, sute sau chiar mii de ori acest cuvânt? Eu cred că nu!
Îl auzim în aproape orice discurs economic sau politic, îl auzim la școală, pe stradă, oriunde. A devenit o prezență in viața noastră, dar din nefericire s-a golit de conținut. De fapt, nimeni nu mai știe ce ar trebui să fie „reforma“; și de ce depinde viața noastră atât de mult de ea.
Conform dicționarului explicativ al limbii române, reforma înseamnă „o transformare radicală sau parțială operată în vederea ameliorării unei stări de lucru“. Cum s-ar spune, de vreo 21 de ani ne tot schimbăm în bine. E adevarat ca se si vede!

Sistemul de învățământ, spre exemplu, a avut parte de un număr de reforme egal cu numărul persoanelor care s-au perindat la șefia ministerului de resort. Și atât de bine s-a reformat de fiecare dată, încât nicio universitate nu se află în Top 500 mondial, iar oamenii cu posibilități financiare își trimit astăzi odraslele să studieze la școli din străinătate.
Mai avem apoi reforma sistemului de sănătate. Odată săvarşită această reformă, poporul va fi multumit, spitalele vor deveni ultramoderne peste noapte, pline de pacienti fericiti care nu se mai dau dusi acasa nici macar dupa ce s-au vindecat. Si asa am terminat, in sfarsit, cu nenorocita asta de reforma în sănătate care ne mănâncă zilele şi creierii…

Şi mai avem reforma fiscală, reforma sis¬temului de pensii, reforma administrației publice şi câte alte reforme pentru fiecare domeniu și sector! „Să se revizuiască primesc (adică totul – n.a.), dar să nu se modifice nimic!“, cam așa s-au efectuat și reformele amintite.
Am identificat zilele trecute două păreri bine puse la punct. Prima îi aparține lui Nouriel Roubini, profetul crizei, care a spus că, pentru România, reforma înseamnă austeritate bugetară și nimic altceva. O propoziție simplă, dar care rezumă foarte bine ce ar trebui să facă statul: să își limiteze cheltuielile.
A doua vine ca o completare de la Cristian Păun, profesor doctor în economie, care a spus că reforma structurală de care se tot vorbește înseamnă „mai mult privat și mai puțin stat“. Pentru că toate, dar toate schimbările bune din țara noastră din ultimii douăzeci de ani au fost făcute de companiile din sectorul privat. Altfel spus, oamenii de afaceri nu au vorbit despre reforme, ci au făcut reforme. În concepţia mea consider că cel citat face referire la managementul profesionist inclusive în domeniul statului, management care firesc, nu ţine cont de forma de proprietate. La urma urmei, una este forma de proprietate şi altă problemă este managementul firmei.

Da, „reforma“ nu se termină niciodată, lucrurile sunt perfectibile, nu perfecte. Dar avem nevoie de fapte, nu de vorbe. Avem nevoie de autostrăzi, nu de discuții despre autostrăzi, de un sistem de sănătate mai bun, nu de discuții inutile despre sistemul de sănătate. Avem nevoie de reformă și de schimbări în bine, nu de discuții goale despre reformă, avem nevoie de profesionişti. Iar reforma trebuie făcută de specialiştii valoroşi ai ţării, nu de neica nimenea, colorat într-un fel sau în altul! Roşu, galben, albastru ori portocaliu …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>