Cine mai crede în agricultura românească?

agricultura

Fermele de dimensiuni mici, ce abundă în peisajul autohton, subvențiile reduse și randamentul scăzut sunt marile probleme ale agriculturii, cu efecte directe în prețurile alimentelor. După prețul petrolului și al carburanților, prețul alimentelor este cel mai important subiect al începutului de an. Seceta și incendiile din Rusia, inundațiile din Australia sau cultivarea terenurilor agricole pentru cereale utilizate în industrie sunt motivele pentru care alimentele s-au scumpit peste tot în lume.

Cu toate acestea, este greu de crezut că ineficiența agriculturii românești poate fi pusă pe seama evenimentelor externe. Iar ineficiența se traduce prin produse mai scumpe, deoarece una e să obții, la aceleași costuri, o tonă de cereale la hectar și alta, trei tone. Si cand ne gandim la faptul ca Romania agrara hranea circa 80 milioane de suflete, lesne intervine intrebarea: unde ne este acum potentialul agricol? Eu sunt convins ca raspunsul il stie fiecare dintre noi de peste 20 de ani incoace.

Mai apoi, date fiind evoluțiile climaterice, principala cauză a creșterii prețurilor pe piețele internaționale în ultimele șase luni, ne punem întrebarea cum va fi 2011? Deocamdată, cel puțin, anul acesta pare a fi unul bun pentru culturile agricole. Eficiența însă se măsoară și în irigații. Conform datelor oficiale, în România, există 9,6 milioane hectare neirigate, comparativ cu 300.000 de hectare irigate, cel putin cele declarate scriptic. Însă situația este chiar mai gravă decât pare, deoarece anul trecut s-au irigat doar 70.000 de hectare, în condițiile în care în 2009 suprafața era de aproximativ 600.000 de hectare. Si aceasta pentru că anul trecut a fost eliminată subvenția pentru energia electrică utilizată în domeniu, iar acum agricultorii plătesc prețul de furnizor, dublu față de cel al producătorului. În condițiile în care subvențiile pentru fermierii români sunt tot mai mici, adică 80 de euro pe hectar, față de 300 de euro pe hectar cât există în restul Europei, este așteptat ca produsele să se scumpească, într-un ritm de circa 5% la fiecare trei luni, conform reprezentanților agricultorilor. Iar aceasta se va întâmpla chiar dacă se va dovedi că vremea e prielnică.

La nivel mondial, unde problemele care apar în țările sărace sunt mult mai mari decât la noi, fiind vorba de foamete în sensul propriu al cuvântului, cauzele sunt diferite. Până una alta se pare că nu este vorba de o criză cantitativă, asa cum a fost în 2007 când stocurile erau foarte mici, ci mai degrabă una de distribuție. Încredere în agricultura autohtonă mai există, totuși, cel puțin în rândul producătorilor străini. Si acest interes există deoarece solurile sunt relativ curate, în sensul că îngrășămintele și pesticidele au fost folosite în cantități mici. Dar din nefericire noi românii suntem în situația unică în care există suprafețe neexploatate sau exploatate la parametri neperformanți; și din păcate, după retrocedarea terenurilor către proprietari este dificil de găsit suprafețe mari, majoritatea fiind loturi mici și greu de comasat.

Până la urmă populația poate doar să spere la creșteri moderate ale prețurilor sau măcar la o stagnare a acestora, în cazul în care anul agricol va fi bun, atât la noi, cât și în restul lumii. Este necesară însă și intervenția statului, cel puțin în privința facilitării împrumuturilor bancare, de care agricultorii au nevoie pentru a se dezvolta și performa, pentru ca, sa uitam conform Constitutiei, agricultura este un domeniu de siguranta nationala. Si cred ca nu ne mai putem permite sa importam peste 80% dintre produsele alimentare, in conditiile in care ar fi mai usor sa reinventam un sistem de colectare a produselor agricole direct de la taranul roman.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>